Amenințările economice pentru regiunea transnistreană în 2016-2017 (RER #4, iulie 2016)

Tipărește
Eugene Romanenko, Flickr.com Eugene Romanenko, Flickr.com
Data publicării: Marți, 26 Iulie 2016
Accesări: 2819

„Amenințările economice pentru regiunea transnistreană în 2016-2017” este genericul celui de-al patrulea număr al Revistei Economice Regionale. Publicația analizează tendințele de creștere și riscurile economice ale ale regiunii din stânga Nistrului pentru 2016-2017.

Mesajele-cheie ale acestei ediții

  • Economia transnistreană continuă să se confrunte cu o recesiune economică fără precedent. Majoritatea riscurilor identificate în ediția precedentă a publicației sau materializat, iar celelalte prezintă semne de materializare în viitorul apropiat. După ce economia transnistreană s-a contractat cu 20% în 2015, aceasta urmează să-și continue căderea și în 2016, fiind anticipată o reducere de circa 5-6%. Dacă în 2015 scăderea a fost cauzată aproape de toate sectoarele economice, în 2016, aceasta urmează să fie determinată de sectorul construcțiilor și cel al serviciilor. Astfel, creșterile compensatorii din agricultură și industrie, anticipate pentru anul curent, care sunt anticipate să fie destul de impresionante din cauza bazei joase de comparație, nu vor fi suficiente pentru asigurarea relansării economice în 2016.
  • Reducerea cererii agregate și creșterea sărăciei reprezintă principalele riscuri imediate pentru regiunea transnistreană. Principalele cauze ale perpetuării recesiunii economiei transnistrene țin de continuarea anticipată a scăderii a celor trei componente de bază ale cererii agregate. În primul rând, consumul gospodăriilor casnice urmează să scadă cu circa -5% pe fondul reducerii salariilor, a remiterilor, în special din Rusia, și a acumulării restanțelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat. În al doilea rând, consumul administrației regionale urmează să se comprime pe fondul constrângerilor bugetare majore (deficitul bugetar este prognozat la circa 15% din PRB în 2016). În al treilea rând, investițiile de capital ale întreprinderilor urmează să se reducă cu circa -10-12%, cauzate de precauția firmelor în lansarea noilor proiecte, de limitarea accesului la resursele creditare, dar și de exodul tot mai vizibil al capitalului din regiune.
  • Perpetuarea recesiunii economice denotă faptul că principalele constrângeri țin mai curând de ordin intern. Cu siguranță, o bună parte din vină pentru criza economică și socială de proporții în care s-a pomenit regiunea ține de înrăutățirea situației economiei din țările din vecinătate (în special în dreapta Nistrului, Rusia și Ucraina, în paralel cu reducerea cererii pentru exporturile regiunii și deprecierea monedelor naționale ale principalilor parteneri ai companiilor transnistrene). Totuși, criza ar fi mult mai puțin dramatică, atât ca durată, cât și ca magnitudine, dacă autoritățile din regiune ar fi mai bine pregătite din punct de vedere fiscal, bugetar, monetar și economic pentru asemenea șocuri negative. În particular, economia regiunii transnistrene a întâmpinat criza cu deficit bugetar și de cont curent de proporții, baza fiscală îngustă determinată de lipsa sistemului de TVA și un vast sector informal, portofolii înalte de credite neperformante în bănci, bază tehnico-materială învechită la principalele întreprinderi și rezerve valutare minime în paralel cu un regim fixat al cursului de schimb care nu are nimic în comun cu realitățile economice.
  • Vulnerabilitățile interne au fost agravate de ciclul electoral din regiune, asociat cu proximitatea alegerilor „prezidențiale”. Aceasta a acutizat și mai mult conflictele politice interne, în special între puterile „executive” și „legislative”, fapt ce nu doar a tergiversat pasul reformelor, ci a alimentat unele politici populiste, cu riscuri majore suplimentare pentru viitorul apropiat. Prevalarea considerațiilor de economie politică asupra politicilor economice a fost deosebit de vizibilă în cazul reticenței factorilor politici față de deprecierea „rublei transnistrene”. Astfel, deși necesitatea acesteia este evidentă din punct de vedere economic (monedele principalilor parteneri comerciali s-au depreciat, lovind în competitivitatea exportatorilor transnistreni), unii decidenți de politici s-au opus deprecierii, pentru a proteja păturile sărace ale populației.
  • Argumentele în favoarea menținerii cursului de schimb al „rublei transnistrene” fixat la nivelul actual sunt false. Politica respectivă nu protejează în nici un mod păturile sărace deoarece cursul de schimb artificial a cauzat un deficit acut de valută în regiune și la extinderea pieței negre unde “rubla transnistreană” s-a depreciate cu până la 50%. La rândul său, aceasta a cauzat un deficit acut de produse de import, alimentând „turismul alimentar” (importul de produse alimentare pentru consum individual de către persoanele fizice), care a cauzat și o inflație ascunsă (prețurile efective ale produselor alimentare plătite de transnistreni au crescut, dacă luăm în considerație costurile și timpul necesar pentru transport); în plus, s-au scumpit și multe produse importate de firme, pe fondul reducerii ofertei de produse, dar și din cauza faptului că acestea iau în considerație cursul de facto, inclusiv cel de pe piața neagră, și nu cel oficial. Având în vedere deprecierea valutelor partenerilor comerciali ai exportatorilor transnistreni, deficitul de cont imens care echivalează aproximativ cât PIB-ul regiunii, deprecierea este inevitabilă, iar amânarea deprecierii controlate ar putea duce la o prăbușire necontrolată “a monedei transnistrene” cu consecințe economice și sociale grave.
  • Principalele 5 riscuri pentru următorii 2-3 ani pentru economia transnistreană țin mai curând de ordin intern și necesită a fi abordate prin politici economice urgente. Acestea derivă din vulnerabilitățile din sectorul bancar și cel energetic, competitivitatea scăzută a complexului industrial, ineficiența sectorului public pe fondul deficitului bugetar excesiv, precum și insuficiența oportunităților economice care determină o bună parte din populație cu vârsta aptă de muncă să emigreze:
    • (1) Sectorul bancar este amenințat de nivelul înalt de concentrare, a “intoxicării” cu credite neperformante și decapitalizare. În ultima instanță, problema ține de conexiunile dintre cercurile politice și economice, în detrimentul principiilor de bază de management al riscurilor, fapt ce a permis multor bănci creditarea diferitor întreprinderi care, la moment, întâmpină dificultăți la rambursarea acestora. Situația este agravată de faptul că băncile au nivele foarte înalte de expuneri în raport cu resursele atrase (volumul creditelor depășește cu peste 40% volumul depozitelor la termen). În plus, majoritatea creditelor sunt emise pe o perioadă de 1-3 ani și peste 3 ani. Aceasta expune băncile din regiune la riscul de lichiditate, iar problemele din sectorul bancar sunt deja observate prin prisma reducerii indicatorilor de lichiditate și capitalizare.
    • (2) Anumite incertitudini planează și asupra industriei energetice din regiune. Dacă în 2015-2016 furnizorul de energie din regiune livra în dreapta Nistrului, nu este exclus că în scurt timp această oportunitate va dispare sau se va îngusta considerabil. Autoritățile de la Chișinău se află sub presiunea, atât publică, cât și financiară, ceea ce le-ar putea determină să renunțe la contractul de livrare pe care l-a încheiat în condiții lipsite de transparență cu furnizorul din Transnistria și să identifice furnizori alternativi din Ucraina.
    • (3) Amalgamul de constrângeri bugetare și structurale foarte severe la care trebuie să facă față administrația va impune decizii costisitoare pentru gospodăriile casnice, dacă nu în 2016, atunci în 2017. În particular, este vorba de caracterul extins și extrem de ineficient al administrației, sub aspectul angajărilor de personal. Aproape 45% din totalul salariaților din regiune sunt angajați în sectorul public, ceea ce, din orice punct de vedere, reprezintă o proporție exagerată. Credem că reformarea sectorului public în regiune este inevitabilă indiferent de rezultatul alegerilor din toamnă. Aceasta va avea implicații majore asupra veniturilor din salarii și, în lipsa unor oportunități de angajare în sectorul real, ar putea accelera fenomenul de emigrare din regiune.
    • (4) Sectorul industrial se va confrunta tot mai mult cu problema competitivității reduse, pe fondul deprecierii bazei tehnice și a insuficienței investițiilor în capital fix. În lipsa unui climat de afaceri mai prietenos, majoritatea exportatorilor ar putea sa nu mai poată să concureze pe piețele externe, chiar și în pofida subvențiilor
    • (5) Diminuarea continuă a populației constituie o provocare majoră, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Această tendință generează scăderea ofertei și insuficiență de brațe de muncă pentru potențialele noi locuri de lucru. Dar cel mai grav este faptul că diminuarea angajării doar s-a intensificat în ultimii ani, odată cu amplificarea proceselor de criză în economia regională. Scăderea populației totale și a celei ocupate va avea consecințe de lungă durată asupra tuturor sferelor social-economice a regiunii, începând cu majorarea presiunii asupra finanțelor publice și fondurilor sociale și terminând cu scăderea cererii interne.

Citește publicația (RO) Read report (ENG) Прочитать отчет (РУС)

Citește și comunicatul de presă: Un nou an de criză economică pentru regiunea transnistreană – recesiune de 6% în 2016 (estimări)


Această publicație este elaborată în cadrul programului „Susținerea Măsurilor de Promovare a Încrederii” - finanțat de Uniunea Europeană și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Opiniile din acest document aparțin autorilor și nu reflectă opinia Uniunii Europene sau a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. De asemenea, autorii conștientizează riscurile legate de posibilele probleme de calitate a datelor statistice, pe care le-au utilizat cu maximă precauție.

 

eu logo 2 UNDP Logo Large  

Tipărește

Implicare

semnaleaza-drumuri

baner-mini--aplicatia-reforma

baner-scoala-mea-expert-grup

calculator-baner