Raport de Stare a Țării 2017

Tipărește
Data publicării: Vineri, 06 Octombrie 2017
Accesări: 1416

Starea țării se înrăutățește pe fundalul agravării unei serii de vulnerabilități sistemice. Perspectivele de dezvoltare ale țării sunt afectate de o serie de provocări de ordin economic, social și demografic. Din punct de vedere economic, creșterea este lentă și nesustenabilă, fiind asociată cu erodarea potențialului și competitivității. Mai mult decât atât, creșterea economică nu s-a reflectat la modul corespunzător asupra creșterii bunăstării populației, având în vedere diminuarea ocupării formale și creșterea ocupării informale, fapt ce a creat provocări pe termen lung de ordin social. Provocările de ordin demografic țin de incapacitatea economiei de a integra pe deplin cea mai numeroasă cohortă a populației care are în jur de 30 de ani din cauza oportunităților economice limitate, fapt ce determină riscul ratării dividendului demografic.

Jocurile (geo)politice interne și frecventele inițiative legislative controversate au acutizat vulnerabilitățile sistemice. Perioada 2016-2017 a fost marcată de amplificarea, de către instituția prezidențială și opoziția parlamentară de stânga, a importanței factorului rusesc în Republica Moldova, fapt ce a derutat societatea și mediul de afaceri în ceea ce privește durabilitatea și continuitatea vectorului european al țării. Acest sentiment a fost acutizat de reformele lente și chiar de unele acțiuni ce au îndepărtat Republica Moldova de Agenda de Asociere, promovată de guvernarea „proeuropeană”. Printre acestea se numără o serie de inițiative legislative care au fost dur criticate de o bună parte din societatea civilă și de majoritatea partenerilor de dezvoltare (ex.: Legea „amnistiei fiscale și de capital”, modificarea sistemului electoral, inițiativa de a limita accesul ONG-urilor la finanțarea externă, desfășurarea achizițiilor de energie electrică și altele). Derapajele cu pricina, precum și jocul (pe alocuri chiar parteneriatul) tactic dintre partidul de guvernământ și opoziția parlamentară de stânga, au alimentat și mai mult neîncrederea populației, a mediului de afaceri și a partenerilor de dezvoltare în guvernarea de la Chișinău. Drept urmare, activitatea investițională este în cădere liberă pe parcursul ultimilor ani, iar sprijinul financiar oferit de către partenerii de dezvoltare este incert (în special, după aprobarea votului mixt și eșecul reformelor în sectorul justiției și anticorupției). Mai mult, procesul de reforme este subminat și de nivelul mic de legitimitate publică a actualei puteri: sondajele relevă un suport electoral scăzut pentru partidul aflat la guvernare, situat în proximitatea pragului electoral.

Accentuarea vulnerabilităților interne au distanțat și mai mult Republica Moldova de țările UE, inclusiv de cele din Europa Centrală și de Est, membre ale UE. Astfel, au crescut discrepanțele pe toate domeniile de dezvoltare ale statului: economic, social și de guvernanță.

Discrepanțele economice. Creșterea economică lentă și volatilă din ultimii ani, în paralel cu diminuarea constantă a potențialului de creștere, a făcut ca Republica Moldova să rămână țara cu cel mai mic PIB per capita din regiune (acesta constituie doar a zecea parte din media PIB per capita din țările UE din Europa Centrală și de Est, fără schimbări majore în perioada recentă). Mai mult decât atât, au crescut discrepanțele la capitolele dezvoltarea sectoarelor industrial și energetic, a exportului și a formării brute de capital. Prin urmare, atât nivelul, cât și structura creșterii economice din Republica Moldova au rămas cu mult în urma tendințelor din Europa Centrală și de Est, fapt ce relevă încă o dată erodarea tot mai accentuată a competitivității țării.

Discrepanțele sociale. Carențele modelului de creștere economică s-au răsfrânt, în mod firesc, asupra bunăstării populației. Astfel, deficitul de investiții și de capital a menținut Republica Moldova la un nivel inferior de specializare și de competitivitate, fapt ce a agravat discrepanța dintre productivitatea muncii din țara noastră versus țările de referință. Aceasta a afectat și mai mult diferențele privind calitatea ocupării, în special, prin prisma indicatorilor ce țin de ocuparea informală și de nivelul salariilor.

Discrepanțele privind calitatea guvernanței. Acestea au fost relevate de erodarea poziției Republicii Moldova în clasamentele internaționale privind transparența guvernării, percepția corupției și libertatea presei.

Creșterea discrepanțelor față de țările din Europa Centrală și de Est subminează în mod fundamental perspectivele de dezvoltare a Republicii Moldova. În particular, aceasta determină subminarea competiției țării pentru piețe de desfacere (preponderent din cauza discrepanțelor economice), a capitalului uman (ca urmare a discrepanțelor sociale, de cele mai multe ori) și a capitalului economic/financiar (de regulă, pe motivul discrepanțelor de guvernanță). Pentru o țară atât de mică și atât de dependentă de piețele pentru export, de forța de muncă și de capitalul investitorilor și al partenerilor de dezvoltare, o asemenea creștere a decalajelor de dezvol- tare față de vecinii din Vest trebuie să constituie un sem- nal de alarmă pentru factorii de decizie. Și anume, aceștia trebuie să se focuseze pe accelerarea reformelor-cheie ce ar asigura, până în anul 2030, convergența țării la nivelul de dezvoltare din țările UE din Europa Centrală și de Est.

Sursele principale ale dezvoltării durabile a Republicii Moldova sunt sectorul privat și capitalul uman. Ambele, însă, necesită să fie stimulate, în paralel și în mod echilibrat. Dezvoltarea sectorului privat îmbinată cu neglijarea capitalului uman erodează potențialul competitiv al țării, deoarece competitivitatea bazată pe costul relativ mic al forței de muncă se disipează în timp - în special, în contextul Republicii Moldova, unde salariile reale cresc mai rapid decât productivitatea. În același timp, dezvoltarea capitalului uman în tandem cu neglijarea sectorului privat este imposibilă, deoarece sectorul public din țară nu dispune de resursele și capacitățile necesare în acest sens.

Până în prezent, politicile statului nu au pus suficient accent pe principala sursă de care depinde competitivitatea pe termen lung a țării - oamenii. Oamenii mereu au constituit principala sursă a creșterii economice. Spre exemplu, în 2016, consumul gospodăriilor casnice a constituit 82% din consumul total și 87% din PIB, încasările din impozitul pe venit al persoanelor fizice și din TVA și accize - impozite indirecte aferente consumului - au constituit 78% din totalul taxelor și al impozitelor colectate la bugetul de stat, iar soldul depozitelor la termen cu dobândă - principala sursă a creditării consumului și investițiilor - depuse de persoanele fizice a constituit 88% din totalul depozitelor respective. În același timp, în mod paradoxal, pe parcursul ultimilor ani s-a atestat un deficit de politici focusate preponderent pe oameni. Drept urmare, creșterea economică din ultimii ani nu s-a reflectat în mod corespunzător asupra bunăstării populației. În plus, se observă erodarea calității ocupării (sporirea ocupării informale, în paralel cu majorarea modestă a salariilor) și creșterea discrepanțelor dintre calitatea ocupării din Republica Moldova și cea din țările UE din Europa Centrală și de Est. Astfel, în paralel cu erodarea încrederii în guvernare, accentuarea acestor decalaje de dezvoltare a generat un nou val de emigrare.

Prin urmare, principala sursă de dezvoltare a țării, de care depinde competitivitatea acesteia, se erodează continuu. Republica Moldova pierde principalul său avantaj competitiv care a permis, până în prezent, atragerea unor investiții strategice și valorificarea potențialului de export. Până acum, creșterea sectorului industrial - care asigura circa 2/3 din exporturile totale de bunuri - și a investițiilor atrase de acesta s-a bazat preponderent pe disponibilitatea înaltă și pe costul redus al forței de muncă. Însă aceste avantaje încep să dispară. Principalele cauze/probleme țin de creșterea mai rapidă a salariilor față de productivitatea muncii, de fenomenul migrației și de sectorul educațional, care nu face față necesităților sectorului real. Eșecul în contracararea acestor procese va însemna ratarea definitivă a singurului avantaj competitiv real al Republicii Moldova, dezvoltarea durabilă a țării fiind compromisă în totalitate.

Prin urmare, accentul politicilor de dezvoltare a țării trebuie schimbat spre valorificarea principalei surse care poate asigura competitivitatea pe termen lung - oamenii. Aceasta presupune implementarea politicilor homocentrice (axate pe oameni) în toate domeniile, dar în special în cele ce țin de dezvoltarea sectorului privat. Și anume, politicile de dezvoltare a mediului de afaceri ar trebui să pună un accent mai sporit pe stimularea inițiativelor antreprenoriale și pe dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, pe facilitarea accesului la capital, asigurarea unui cadru concurențial liber, promovarea ocupării formale și încurajarea creării de locuri de muncă decente prin politici pro-business și pro-oameni, implementate în paralel și nu consecutiv sau izolat. Totodată, sectorul educațional necesită o reformare din temelii. Acesta trebuie să asigure mediul necesar pentru valorificarea, în corespundere cu necesitățile economiei, a potențialului atât al copiilor/elevilor/studenților, cât și al părinților acestora (ex.: dezvoltarea creșelor va permite părinților, după naștere, să se integreze mai rapid în mediul economic). În acest sens, la nivel instituțional, este necesară o colaborare mai strânsă între Ministerul Economiei și Infrastructurii, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Aceasta trebuie să aibă loc în cadrul unei platforme funcționale instituționalizate, cu caracter permanent și cu leadershipul Prim-ministrului, al cărei scop să fie ancorarea politicilor instituțiilor respective în obiectivele menționate.

Reforma sistemului de guvernanță a instituțiilor publice rămâne prioritatea zero, care trebuie să constituie punctul de pornire pentru reformele sistemice. Menținem constatarea respectivă din ediția precedentă a Raportului de stare a țării deoarece, cu părere de rău, necesitatea unei ample reforme a sectorului public - în special, a guvernanței acestuia - a rămas la fel de actuală. Pe lângă ajustările parametrice legate de optimizarea instituțiilor sau a numărului de funcționari publici, acest sector necesită reforme de substanță. La moment, sectorul public este prea slab în raport cu sectorul privat sau cu actorii politici, fapt ce îl expune la influențe din partea intereselor obscure ale acelorași cercuri private sau politice. Aceasta a determinat, în ultimii ani, erodarea prestigiului serviciului public și migrarea masivă din acest sector a multor talente, fapt ce îngreunează reformele în celelalte domenii vitale pentru țară. Prin urmare, autoritățile trebuie să asigure în mod urgent depolitizarea serviciului public și sporirea atractivității acestuia pentru profesioniștii integri. În respectivul context, este necesară regândirea grilelor salariale și elaborarea altor motivații monetare și non-monetare, care trebuie să fie bazate pe performanțe, pe încurajarea procesului de reforme de jos în sus - pentru a le oferi funcționarilor publici posibilitatea de a influența în mod real politicile publice, pe implementarea efectivă a reformei sistemului de integritate în sectorul public, precum și pe sporirea transparenței instituțiilor publice prin promovarea principiului „Guvernului deschis”, în special, la capitolul raportării în baza indicatorilor de performanță și a programelor bugetare.

Citește și comunicatul de presă.

Descarcă Raportul Descarcă versiunea Engleză

 

Tipărește

Implicare


 


 

baner-scoala-mea-expert-grup