Datele recente publicate de Biroul Național de Statistică oferă o imagine contradictorie asupra dinamicii economiei moldovenești din prima jumătate a anului 2014. Pe de o parte, creșterea de 4,2% în trimestrul 2 este una din cele mai înalte din regiune (Federația Rusă: +0,8%; Ucraina: -4,7%; România: 1,5%; iar întreaga Uniune Europeană a avansat cu doar 0,2%, față de aceeași perioadă a anului precedent). Pe de altă parte, avansul respectiv are la bază surse temporare de creștere, care urmează să se disipeze în viitorul apropiat. De ce creșterea economică din 2014 nu este una durabilă și care sunt principalele riscuri din acest an?

Efectul deprecierii monedei naționale

Deși deprecierea monedei naționale se asociază, de cele mai deseori, cu anumite efecte economice negative (creșterea prețurilor și a incertitudinii macroeconomice, erodarea puterii de cumpărare a populației etc.), aceasta are și anumite efecte pozitive, cel puțin pe termen scurt. În trimestrul 2 al anului curent, leul moldovenesc a fost, în medie, cu 10,4% mai slab în raport cu dolarul SUA și cu 16,1% mai slab în raport cu moneda Euro, față de aceeași perioadă a anului trecut. Aceasta a condiționat ieftinirea produselor autohtone în raport cu cele de import, oferind anumite avantaje de competitivitate producătorilor locali.

Drept rezultat, volumul total de mărfuri exportate a crescut cu 12,2% f-a-p, cele mai mari contribuții aparținând exporturilor de cereale, zahăr, grăsimi și uleiuri vegetale, produse medicinale şi farmaceutice și îmbrăcăminte şi accesoriil. În același timp, în pofida creșterii consumului final cu 1,9%, volumul importurilor de mărfuri a diminuat cu 1,4%.

Diminuarea deficitului comercial și un anumit efect de substituție a unor produse importate cu produse autohtone nu s-a datorat majorării competitivității prin calitate, ci mai curând a competitivității prin preț a producătorilor locali, condiționată de deprecierea monedei naționale. Prin urmare, aceste efecte pozitive asupra creșterii economice sunt de scurtă durată și urmează să se disipeze în viitorul apropiat. Lipsa factorilor de creștere a competitivității prin calitate este relevată de activitatea investițională modestă a sectorului privat, precum și de lipsa unor efecte pe măsură asupra remunerării muncii (discutate în continuare).

Efectul proiectelor infrastructurale finanțate din bugetul public național și susținute din granturi externe

La prima vedere, structura creșterii economice inspiră optimism: contribuția consumului final cedează în favoarea activității investiționale, sugerând tranziția la mult-râvnitul model de creștere economică bazat pe investiții și exporturi. Astfel, formarea brută de capital fix, în trimestrul 2, a crescut cu 7,6%, asigurând circa jumătate din avansul economic din această perioadă. Totuși, această creștere nu este determinată de careva așteptări pozitive ale sectorului privat care investește masiv în modernizarea tehnologiilor de producție. Mai curând, avansul este condiționat de investițiile finanțate din bugetul de stat și bugetele unităților administrativ teritoriale, care în prima jumătate a anului curent au crescut cu 41,6% și, respectiv, 81,2%, f-a-p. În același timp, investițiile finanțate din mijloacele proprii ale agenților economici și a populației au crescut cu doar 5,6%, iar cele finanțate din surse din străinătate au scăzut cu 53,9%.

Prin urmare, constatăm că activitatea investițională, care a impulsionat și creșterea economică din trimestrul 2, s-a datorat, în mare parte, investițiilor finanțate din bugetul public. Acestea au fost, în mare parte, proiecte infrastructurale, susținute și din contul granturilor externe. În același timp, activitatea investițională a agenților economici rămâne amorfă, fiind afectată de nivelul înalt de incertitudine din țară și regiune, costul înalt al creditelor, mediul de afaceri neprietenos și imprevizibil și alte vulnerabilități interne.

Creștere economică pe fondul stagnării veniturilor populației

O altă dovadă că creșterea economică nu este una durabilă ține de faptul că, în trimestrul 2, veniturile populației, au crescut cu doar 5,3%, iar în termeni reali acestea practic au stagnat comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Prin urmare, avansul economic este unul iluzoriu din perspectiva oamenilor, care nu simt beneficiile acesteia.

Cauza principală ține de principala componentă a veniturilor populației (43% din total) – salariile, care sunt cele mai mici din Europa Centrală și de Est. Rădăcinile acestei probleme pornesc de la respectarea precară a drepturilor de proprietate, problemele din justiție, nivelul înalt de percepție a corupției, instabilitatea macroeconomică și politică – toate problemele instituționale interne care perpetuează în Republica Moldova pe parcursul ultimelor 2 decenii și care, în ultima instanță, afectează climatul investițional și, respectiv, accesul la tehnologii și know-how. Drept rezultat, nivelul de sofisticare a afacerilor și a penetrării tehnologiilor în economia moldovenească sunt printre cele mai modeste din regiune (locul 104 din 144 state la capitolul adoptării tehnologiilor, conform Raportului Competitivității Globale 2014-2015). La rândul său, aceasta afectează negativ productivitatea muncii în cadrul companiilor și, respectiv, nivelul salariilor și, în general, nivelul de trai al populației.

Concluzii: riscurile creșterii economice pentru viitorul apropiat

Concluzionăm că creșterea economică observată în prima jumătate a anului 2014 nu este una durabilă, fiind condiționată mai curând de efectele temporare ale deprecierii monedei naționale, precum și a proiectelor infrastructurale finanțate din banii publici și granturi externe. În același timp, veniturile populației, în termeni reali, au stagnat, iar consumul final al gospodăriilor populației a crescut cu doar 1,9% f-a-p - un nivel destul de mic comparativ cu perioadele precedente. Aceste tendințe pot crea iluzia schimbării paradigmei de creștere a economiei moldovenești, având în vedere încetinirea creșterii consumului pe fondul creșterii vizibile a exporturilor și investițiilor în capital fix. Totuși, creșterea respectivă nu are la bază factori durabili, ci este condiționată preponderent de factori temporari. În același timp, se conturează o serie de riscuri iminente care pot compromite creșterea economică în viitorul apropiat:

1. Răcirea cererii pe fondul lipsei surselor alternative de creștere economică. Nivelul înalt de incertitudine, atât la nivel local, cât și regional, alimentează înclinația moldovenilor de a economisi în defavoarea consumului. Cheltuielile medii lunare de consum ale populației, în trimestrul 2, au diminuat în termeni reali cu 2,6%, f-a-p, în timp ce volumul depozitelor noi deschise la băncile comerciale de către persoanele fizice au crescut cu 20%, f-a-p. În lunile următoare, acest comportament ar putea să se accentueze, contribuind și în continuarea la răcirea consumului. În același timp, nivelul înalt de incertitudine, asociat cu situația politică internă, situația economică din regiune, dar și conflictul din Ucraina, va împiedica convertirea economiilor populației în investiții, subminând și creșterea economică.
2. Efectul restricțiilor comerciale aplicate de către Federația Rusă va deveni vizibil anume începând cu a doua jumătate a anului. De exemplu, deja în luna iulie volumul exporturilor a fost cu 0,2% inferior lunii respective din anul precedent, fapt determinat de reducerea exporturilor cu 8,7% f-a-p spre CSI. Evident, creșterea exporturilor spre UE va putea atenua repercusiunile acestor restricții, însă procesul de reorientare ar putea fi încetinit de dificultățile economice din spațiul comunitar.
3. Baza de comparație înaltă. Creșterea impresionantă de 8,9% din anul precedent a avut loc, preponderent, în a doua jumătate a anului: în trimestrul 3, 2013 produsul intern brut a crescut cu 12,9%, iar în trimestrul 4, 2013 – cu 11,2% (pentru comparație: în trimestrul 1 și 2 din 2013, PIB-ul a avansat doar cu 3,5% și, respectiv, 6,1%). Prin urmare, menținerea unei rate atât de înalte și în a doua jumătate a anului 2014 va fi practic imposibilă. Având în vedere creșterea bazei de comparație pentru următoarele 2 trimestre, ne putem aștepta la încetinirea ratei de creștere a PIB-ului până la finele anului curent.

Această listă de provocări imediate pentru creșterea economică nu este neapărat una exhaustivă, însă ar putea reducerea ritmul creșterii economice până 2,0%, fiind un nivel ceva mai pesimist decât așteptările autorităților.

În vederea atenuării riscurilor identificate, prioritățile de politici trebuie să includă următoarele:

• Atenuarea impactului răcirii cererii pe fondul lipsei surselor alternative de creștere economică, poate fi atinsă, în primul rând, prin eliminarea constrângerilor administrative în activitatea sectorului privat (în special, dificultățile birocratice legate de obținerea documentelor cu caracter permisiv), asigurarea unei previzibilități mai sporite a climatului de afaceri, facilitarea accesului la credite și alte surse de finanțare. Aceasta ar permite dezvoltarea activității investiționale și de export, contribuind la înlocuirea durabilă a consumului în calitate de motor al creșterii economice.
• Efectul restricțiilor comerciale aplicate de către Federația Rusă poate fi atenuat doar prin eliminarea barierelor interne din calea comerțului și adoptarea și implementarea standardelor comunitare de calitate. Totodată, este necesară și modernizarea Serviciului Vamal care ar trebui să faciliteze, și nu să restricționeze, schimburile comerciale.
• Baza de comparație înaltă este rezultatul creșterii robuste în sectorul agricol din anul precedent și, este determinată de volatilitatea tradițională a producției agricole, care depinde mai mult de nivelul precipitațiilor, decât de productivitatea muncii din sector. În acest sens, dezvoltarea agriculturii intensive, sporirea penetrării tehnologiilor în acest sector, dezvoltarea infrastructurii post-recoltare sunt priorități cruciale pentru imunizarea sectorului la variațiile condițiilor climaterice. La rândul său, aceste priorități pot fi atinse prin facilitarea concurenței loiale și eliminarea practicilor anti-concurențiale în special între intermediari, alocarea mai eficientă și transparentă a subvențiilor și facilitarea accesului la sursele de finanțare pentru fermieri.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova are nevoie, mai mult ca niciodată, de o strategie de fortificare a securității economice, bazată pe 3 piloni de bază: (i) asigurarea stabilității în sistemul financiar-bancar; (ii) diversificarea piețelor de desfacere; și (iii) diversificarea surselor de import de energie.

Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP este o organizație non-profit specializată în cercetări economice și de politici publice.