Comentariul economic nr. 19

În ultimul timp sursele media internaţionale au lansat diverse informaţii privind posibila reglementare a conflictului transnistrean în baza aşa numitului plan “Kozak II”. Certitudinea cu care este tratată această ştire, precum şi reacţiile părţilor participante la procesul de negocieri privind soluţionarea conflictului transnistrean, denotă faptul că această problemă trebuie să fie abordată în mod urgent şi în profunzime. În primul rând, potenţialul plan “Kozak II” intră în contradicţie cu prevederile Planului de Acţiuni RM-UE referitor la reglementarea conflictului transnistrean, creând incertitudini la Bruxelles privind credibilitatea şi consecvenţa integrării europene a Republicii Moldova. De asemenea, lansarea planului “Kozak II” ar însemna o repoziţionare geopolitică a Rusiei în această regiune faţă de SUA şi NATO. Totodată, soluţionarea conflictului transnistrean pe baza acestui plan ar putea avea un impact serios asupra viitoarei politici externe a Republicii Moldova.

Un eventual plan “Kozak II” ar contraveni PAUERM

Planul de acţiuni Uniunea Europeană (PAUERM) presupune susţinerea eforturilor vizând soluţionarea conflictului transnistrean, garantând respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. În baza acestei prevederi UE urmează să contribuie la procesul de reglementare a acestui conflict păstrând intacte hotarele moldoveneşti, recunoscute pe plan internaţional. De asemenea, Planul de Acţiuni consfinţeşte respectarea democraţiei, supremaţiei legii şi a drepturilor omului pe parcursul soluţionării acestui conflict.

Referindu-ne la participarea UE la procesul de reglementare a conflictului transnistrean, vom sublinia succesele înregistrate de Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Moldova şi în Ucraina (EUBAM). Cât priveşte procesul de negocieri în formula “5+2”, participarea Bruxellului s-a dovedit a fi insuficientă pentru a menţine Chişinăul în apropierea “nucleului european”. Recentele declaraţii ale grupului de observatori şi mediatori de la Madrid (25 mai) au evocat temerea UE privitor la o posibilă soluţionare “în culise” a conflictului transnistrean. De nenumărate ori Bruxellesul a cerut revenirea la masa de negocieri a tuturor părţilor din cadrul formatului “5+2”. În pofida solicitărilor europene, Transnistria, de altfel sprijinită de Rusia, a făcut tot posibilul ca negocierile să fie blocate şi amânate pentru o perioadă nedeterminată. Aceste acţiuni de sabotaj din partea Tiraspolului au putut crea teren pentru iniţierea unor tratative secrete moldo-ruse asupra soluţionării conflictului transnistrean. Zvonurile despre existenţa unor asemenea înţelegeri între Moscova şi Chişinău au alertat întreaga Europă, care încearcă să sensibilizeze prin intermediul declaraţiilor oficiale Chişinăul. Acest semnal este cu atât mai puternic, cu cât se apropie ziua deschiderii lucrărilor summit-ului CSI, de la Sankt. Petersburg (10 iunie). Mulţi experţi leagă de acest eveniment posibila semnare a acordului de soluţionare a conflictului transnistrean, de către V. Voronin şi V. Putin. Eventualul plan de soluţionare a conflictului transnistrean este numit de unii experţi “Kozak II”, ceea ce reînvie amintirile despre “Kozak I”, respins de Chişinău în 2003.

De fapt, posibila acceptare a unui posibil plan “Kozak II” contravine Planului de Acţiuni RM-UE, deoarece conform ultimului Republica Moldova se angajează să participe la soluţionarea conflictului transnistrean alături de Transnistria şi ceilalţi mediatori sub egida OSCE. Iar presupusa intenţie a lui V. Voronin de a semna acest plan ar putea reprezenta o “neglijenţă” politică a Chişinăului faţă de angajamentele stabilite de rând cu Bruxellesul referitor la subiectul transnistrean în cadrul Planului de Acţiuni. Unii experţi europeni consideră că abaterea Chişinăului de la traseul european se datorează insuccesului Politicii Noii Vecinătăţi, care nu proclamă finalitatea aderării la UE pentru ţările vizate de aceasta. De asemenea, din categoria lapsusurilor subliniate de aceştia mai face parte şi lipsa de deschidere a pieţei europene ca alternativă a celei ruseşti pentru vinurile moldoveneşti.

Acţiunile moldovene riscă să dăuneze relaţiile cu UE şi să îndrepte Moldova în direcţia orbitei Kremlinului. Această tendinţă este percepută de Bruxelles şi de Washington drept inacceptabilă pentru Moldova şi relaţiile acesteia cu Occidentul. În realitate, UE este interesată în consolidarea securităţii şi stabilităţii frontierelor europene din Est, dorind să vadă la Chişinău dacă nu un guvern pro-european, atunci unul loial Bruxellesului.

Nerespectarea sau invalidarea prevederilor Planului de Acţiuni RM-UE (PAUERM) va avea repercusiuni asupra imaginii ţării noastre în ochii europenilor, reducând şansele de apropiere de UE. Planul de Acţiuni reprezintă nu doar un acord dintre cele două părţi, dar şi un “test de inteligenţă” pentru guvernarea actuală a Republicii Moldova. De aceea, omiterea acestor prevederi de către partea moldoveană va influenţa în mod esenţial şi inevitabil raporturile cu Bruxellesul. Iar orice model de soluţionare a problemei transnistrene, în afara vizorului UE, practic elimină şansele Moldovei pentru un viitor european.

„Kozak II” - „calul troian” al Rusiei

În condiţiile în care trupele armate ruseşti au fost practic evacuate din Batumi şi Akhalkalaki (Georgia), Republica Moldova rămâne a fi unicul punct de divergenţă dintre statele NATO şi Rusia privitor la angajamentele luate de partea rusă la Istambul în 1999. Din cauza faptului că Rusia încă nu şi-a onorat obligaţiile privind scoaterea de pe teritoriul Moldovei a forţelor armate şi a armamentului rusesc, majoritatea statelor NATO nu sunt de acord să ratifice Tratatul Adaptat cu privire la Forţele Armate Convenţionale din Europa. În acest context, acestea nu au nici-o obligaţie faţă de statele care deja au ratificat Tratatul. Or, aceste state sunt libere să-şi amplifice potenţialul militar indiferent de Tratatul Adaptat al FACE (ratificat numai de Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan).

Pe teritoriul unor state care nu au ratificat FACE se preconizează instalarea sistemelor americane de apărare antirachetă (Polonia, Cehia), iar NATO intenţionează să invite să adere la blocul său Ucraina şi Georgia. Aceste lucruri îngrijorează mult Rusia, care a ameninţat cu declararea moratoriului privind respectarea FACE, dacă acesta nu va fi ratificat de toate statele NATO, mai ales de noii membri ai acestui bloc militar (Europa Centrală, Ţările Baltice etc.). Mai mult decât atât, acţiunile întreprinse de SUA şi NATO sunt calificate de Rusia drept “militarizare” iraţională a Europei şi transformare acesteia într-un “butoi cu pulbere”. Intenţiile SUA şi NATO de a securiza Europa de potenţialele lovituri cu rachete efectuate de Iran, sau Coreea de Sud, au fost criticate de Kremlin, dar şi de unele state din UE. Acestea consideră că Iranul şi Coreea de Nord nu au în posesie rachete care să fie capabile să lovească teritoriile UE şi că scutul antirachetă alcătuit din 10 rachete şi un radar este îndreptat împotriva Rusiei. Totuşi, acest scut antirachetă preconizat să fie instalat în Polonia şi Cehia va fi conectat la sistemul american general de apărare antirachetă, ceea ce după părerea Moscovei schimbă raportul internaţional de forţe în favoarea SUA. În acest context, Putin a declarat că Rusia nu va purcede la goana înarmărilor, ci va acţiona asimetric. Moscova deja a anunţat despre faptul că statele care vor instala scutul antirachetă vor deveni imediat ţinte ale rachetelor ruse, astfel, încercând să facă presiuni asupra guvernelor acestor state prin intermediul opiniei publice.
Din aceeaşi serie de acţiuni asimetrice face parte şi moratoriul asupra FACE. Oricum, deocamdată crearea sistemului antirachetă în Polonia şi Cehia a rămas valabilă. În afară de aceasta, Lituania şi-a manifestat dorinţa de a stabili pe teritoriul său elemente ale scutului antirachetă NATO. Această intenţie este argumentată de Vilnius drept garantare a securităţii acestei regiuni pe viitor de posibile pericole parvenite din partea “statelor instabile”. Respectiv, ieşirea Rusiei din FACE nu va influenţa în mod covârşitor poziţia statelor europene care doresc instalarea elementelor scutului antirachetă pe teritoriul său.

Din aceste considerente Rusia va încerca să contracareze aceste acţiuni din partea SUA prin politici alternative, un element al cărora ar fi şi conflictului transnistrean. Acest raţionament se bazează pe faptul că soluţionarea conflictului dat după scenariul “Kozak II” va asigura Rusiei două lucruri:

• Angajamentele Rusiei de la Istambul (1999) vor fi îndeplinite. Deoarece forţele armate şi armamentul rusesc din Transnitria vor primi din partea Chişinăului un statut special. În acest fel, Rusia nu va fi obligată să le evacueze, iar statele NATO vor fi nevoite să ratifice FACE, fără a putea invoca nerespectarea de către Rusia a obligaţiilor privitor la evacuarea armamentului şi forţelor militare ruse din Moldova.
• Moldova va deveni un avanpost pentru Rusia. Statele NATO vor trebui să ia în consideraţia îndeplinirea de către Rusia a angajamentelor de la Istanbul (1999) şi să ratifice Tratatul Adaptat FACE. În acest fel, Rusia ar putea să soluţioneze conflictul în favoarea sa înainte ca scutul antirachetă să fie instalat în Polonia şi Cehia. Dacă acest lucru se va întâmpla, scutul antirachetă nu va putea fi instalat deoarece va intra sub interdicţia prevederilor FACE. În timp ce Rusia îşi va asigura pe termen lung loialitatea Moldovei şi păstrarea ponderii sale geopolitce în această regiune.

Acţiunile active ale diplomaţiei americane privind soluţionarea conflictului transnistrean demonstrează îngrijorarea Washingtolui privitor la posibila semnare a planului “Kozak II” de către Voronin, în cadrul summitului CSI din 10 iunie 2007.

Pentru a anticipa acest lucru, SUA de pe acum propune Moscovei introducerea unei forţe multinaţionale de menţinere a păcii în Transnistria cu participarea pacificatorilor ruşi. În afară de aceasta, SUA şi NATO au subliniat că ratificarea Tratatului Adaptat privind FACE depinde de îndeplinirea de către Rusia a prevederilor de la Istambul. Cât de mult nu ar dori SUA să impună Rusiei îndeplinirea acestor prevederi, ultima oricum cere stoparea procesului de instalare a scuturilor antirachetă în Europa şi ratificarea FACE de către statele NATO. Aceste solicitări vor fi şi mai pertinente dacă planul “Kozak II” va primi undă verde la summitul CSI de la Sank Ptersburg.

Concluzii

În contextul unor asemenea evoluţii Bruxellul, împreună cu Washingtonul, vor încerca să convingă Chişinăul de necesitiatea renunţării la semnarea unor acorduri secrete cu Rusia privind reglementarea conflictului transnistrean. Chiar recent UE a declarat despre intenţia sa de a intensifica raporturile cu Moldova şi Ucraina în ce priveşte integrarea europeană. Acest lucru dovedeşte temerea Bruxellului privind probabilitatea mare a startării planului “Kozak II”. În acelaşi timp, UE doreşte să acorde sprijin Ucrainei, care se confruntă cu o criză politică profundă şi de care depinde evoluţia viitoare a conflictului transnistrean. UE şi SUA vor încerca să influenţeze decizia lui Voronin ca şi în 2003, când planul Kozak a fost respins.

Diferenţa dintre 2003 şi 2007 este locul posibilei semnări, conjunctura politică regională şi dependenţa economică de care suferă Moldova.

Este puţin probabil că Voronin va risca să acţioneze la Sankt Petersburg ca în 2003 la Chişinău, mai ales că e vorba de summitul CSI. De asemenea, conjunctura politică regională nu este în tocmai binevoitoare pentru ca Rusia să accepte respingerea de către Moldova a planului “Kozak II”. Problema scutului antirachetă american din Europa Centrală este destul de importantă pentru Rusia, de aceea aceasta va face tot posibilul ca planul “Kozak II ” să fie aplicat în practică.

Planul “Kozak II” poate să fie abandonat, dacă presiunea asupa Chişinăului va fi destul de mare din partea UE şi NATO, iar pârghiile de influenţă a Rusiei nu surclasa cele occidentale. În orice caz, preşedintele Voronin va trebui să ia o decizie de care va depinde nu numai proiectul european al Moldovei, dar şi viabiliatatea acesteia drept subiect de drept internaţional în general.