Comentariul Economic nr. 121

Anul 2012 aduce vești îngrijorătoare pentru fondul public de pensii moldovenesc: numărul bărbaților care vor atinge limita vârstei de pensionare va fi cu circa 35% mai mare față de cel înregistrat anul trecut. Aceasta este cea mai mare creștere de pe tot parcursul perioadei de tranziție, ceea ce, în comun cu sporul natural negativ al populației, accentuează presiunile crescânde asupra fondului public de pensii. Luând în calcul estimările demografice nefaste pentru anii următori, ne putem convinge încă o dată de necesitatea stringentă a unei reforme „din rădăcini” a actualului sistem public de asigurări sociale.

Ce anume ne îngrijorează?

Spre deosebite de majoritatea țărilor din regiune, sistemul public de pensii moldovenesc este bazat exclusiv pe un sigur pilon, cel redistribuitiv (PAYG). În acest sistem, contribuțiile actualilor plătitori sunt automat redistribuite actualilor pensionari în baza principiului solidar. Acest model a fost fundamentat încă de Otto von Bismarck în secolul 19 și a fost proiectat pentru asigurarea unui minim necesar al pensiilor. Însă în Republica Moldova, din cauza sporului natural negativ, a ratei de îmbătrânire în creștere și a unui mediu inflaționist pronunțat, acest sistem nu duce decât la sărăcirea continuă a pensionarilor, iar pe termen lung sau chiar mediu, este sortit colapsului.

Creșterea puternică, cu circa 35%  a numărului bărbaților care vor atinge vârsta de pensionare în următorul an este deja cel de-al doilea val generat de ieșirea la pensie a persoanelor născute în perioada exploziei demografice de după al doilea război mondial. Trebuie să menționăm că primul val a fost generat în 2007 în urma creșterii cu circa 18% a numărului femeilor care au atins limita vârstei de pensionare. În același an, deficitul bugetului de asigurări sociale de stat practic s-a triplat, ajungând până la 87,4 mil. lei. Mai mult decât atât, în condițiile actuale impactul celui de-al doilea val ar putea fi și mai sesizabil dacă luăm în calcul (i) situația economică și demografică mai precară, precum și (ii) faptul că deficitul fondului public de pensii nu mai este acoperit din fondul propriu de rezervă, ci direct din bugetul de stat. Totodată, pe lângă creșterea presiunilor la capitolul cheltuieli, o constrângere majoră este legată și de partea de venituri, din cauza sporului natural negativ care erodează potențialul fondului public de pensii.

De ce actualul sistem public de pensii necesită reparație capitală urgentă?

Impasul în care se află sistemului public de pensii din Moldova și constrângerile cu care se confruntă evidențiază o serie de motive temeinice pentru reformarea acestuia „din rădăcini”. Principalele sunt:

• Sistemul actual nu poate asigura nici măcar minimul de existență al pensionarilor. Astfel, circa 90% din pensionari primesc o pensie inferioară minimului de existență.
• În prezent, 2 angajați întrețin un pensionar, în timp ce în majoritatea țărilor la momentul inițierii reformei sistemului de pensionare presiunile asupra fondului de pensii erau de 2 ori mai mici, raportul fiind de 4 la 1.
• Sportul natural este net inferior nivelului inflației^[1], fapt ce pe de o parte afectează potențialul financiar al fondului public de pensii, iar pe de altă parte, erodează puterea de cumpărare a pensionarilor.
• Sistemul actual poate servi drept pârghie de influență a electoratului din partea liderilor politici aflați la guvernare prin intermediu majorărilor ad-hoc a pensiilor înainte de alegeri.
• Având în vedere faptul că actualii plătitori nu au nici un drept de proprietate asupra contribuțiilor făcute în fondul public de pensii, acesta nu motivează în nici un fel participarea contribuabililor și stimulează practica „salariilor în plic”.
• Totodată, actualul sistem creează motivații negative pentru stat, pentru care creșterea speranței de viață a populației este mai curând un factor de îngrijorare. Astfel, dacă omitem principiile morale, din punct de vedere matematic pentru o mai bună funcționare a sistemului redistributiv este necesar ca oamenii să lucreze mult până la pensionare și să trăiască puțin după.

În loc de concluzii sau care sunt soluțiile?

Experiența internațională sugerează o soluție evidentă: în cazul în care un sistem bazat pe un singur pilon nu este eficient și nici sustenabil, acesta trebuie sprijinit de piloni adiționali. Aceștia pot fi: pensiile cumulate obligatorii (pilonul 2) și pensii cumulate facultative (pilonul 3). Evident sunt și o serie de măsuri intermediare, unele dintre care sunt discutate, iar altele chiar implementate de către actualul Guvern: unificarea sistemului de pensii, revizuirea formulei de indexare, majorarea vârstei de pensionare etc. Deși pot avea un anumit impact pozitiv, aceste măsuri nu elimină deficiențele structurale menționate anterior și permit doar prelungirea vieții fondului public de pensii bazat pe un singur pilon.

Particularitățile principiale ale sistemului de pensii cumulate care îl face mai eficient și sustenabil pe termen lung sunt:

• Resursele financiare vărsate în fondurile de pensii cumulate sunt reinvestite în instrumente financiare sigure (de regulă, acestea sunt titlurile de stat sau depozitele bancare). Astfel, în timp ce pensiile din cadrul sistemului redistributiv depind de indexările anuale efectuate de Guvern, contribuțiile în cadrul sistemului de pensii cumulate sunt protejate de inflație prin intermediul pieței financiare. Prin urmare, pe de o parte, acest sistem scutește bugetul de stat de presiunile create în urma indexărilor, iar pe de altă parte, acesta asigura condiții financiare mai favorabile (de regulă, se impune o rată minimă de rentabilitate care protejează economisirile asiguraților de eventualele șocuri 
• Spre deosebire de sistemul redistributiv, fiecare plătitor deține dreptul de proprietate asupra contribuțiilor sale în fond de pensii, care, de altfel, sunt și cele mai importante active din viața majorității populației. Totodată, la momentul atingerii vârstei de pensionare mărimea pensiei se calculează din contul contribuțiilor plătite în perioada activă plus rata dobânzii, iar asiguratul are libertatea de a alege modul în care această pensie va fi 
• În virtutea titlului de drept de proprietate asupra acestor contribuții, în cazul decesului persoanei asigurate, fondul de pensii este obligat să întoarcă integral valoarea acestor active unui membru de familie.

Evident, implementarea acestei reforme va crea un deficit temporar de lichidități, din contul contribuțiilor care nu vor fi redistribuite actualilor pensionari, ci vor fi acumulate în conturile personale ale asiguraților. Respectiv, identificarea acestor resurse constituie principala constrângere pentru implementarea unei asemenea reforme. Totuși, având în vedere creșterea constantă a presiunilor, atât asupra fondului public de pensii, cât și asupra bugetului de stat din contul căruia sunt acoperite deficitele fondului, reforma sistemului public de pensii nu poate fi amânată. Există mai multe surse care ar putea permite acoperirea acestui deficit de lichidități: privatizări, eliminarea pensiilor privilegiate, atragerea surselor financiare externe. Oricare ar fi soluția, autoritățile trebuie să-și concentreze eforturile plenar în această direcție deoarece orice zi de reformă amânată azi, în mod inevitabil, implică costuri și mai mari pentru ziua de mâine.