Piața agricolă angro – salvatoarea agriculturii moldovenești?

Data publicării: Joi, 12 Ianuarie 2012
Accesări: 8023

Comentariul economic nr. 130.

Prin Hotărârea nr. 741 din 17.08.2010 Guvernul a aprobat Programul de dezvoltare a infrastructurii de piață pentru produsele agroalimentare și a acceptat propunerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) de creare a Societăţii pe Acţiuni „Centrul Agroalimentar Chişinău”. Ministerul a primit sarcina de a identifica un lot de teren pentru amplasarea Centrului, a asigura fondarea şi înregistrarea societăţii pe acţiuni și de organiza şi a purta negocieri cu potenţialii investitori în vederea atragerii mijloacelor financiare pentru implementarea Programului. În analiza de mai jos încercăm să evidențiem unele aspecte riscante ale Programului, mult lăudat și insistent promovat de Minister.

Esența deciziei

Prin acest Program, Ministerul intenționează să creeze un Centrul Agroalimentar din Chișinău care să conțină o serie de componente/servicii: centre alimentare staţionare dotate cu camere frigorifice; spaţii de comerţ acoperite; spaţii de comerţ neacoperite pentru vânzări directe din unităţi de transport; centre de vânzare cu amănuntul în cantităţi medii şi mici; spaţii frigorifice pentru depozitarea şi păstrarea produselor; echipament de sortare şi ambalare; centre logistice şi centre de management; servicii de asistenţă auxiliară; laboratoare de control ale calităţii; săli de expoziţii şi oficii, edificii social-culturale; ghişeu unic pentru perfectarea documentelor de import/export. La prima vedere, o asemenea inițiativă trebuie susținută cu ambele mâini. În realitate, această inițiativă ia prea mult din proiectele grandomane din vremurile socialiste și pare inoportună pentru agricultură. Mai jos este explicat de ce.

Analiza programului

Programul constată că Moldova are un potențial înalt în domeniul agroalimentar și că o bună parte din producție ar putea fi exportată. Totodată, în mod corect se constată că potenţialul existent nu este realizat pe deplin din cauza unor probleme ce ţin de:

  • calitatea producţiei;
  • promovarea insuficientă pe pieţele externe şi marketingul produselor agricole slab dezvoltat;
  • lipsa infrastructurii de piaţă, în special, a întreprinderilor pentru efectuarea manipulărilor post-recoltă, a depozitelor dotate cu sisteme frigorifice performante pentru păstrarea îndelungată şi livrarea eşalonată a producţiei horticole, perisabile;
  • organizarea [slabă a] producătorilor.

Însă în pofida identificării corecte a barierelor care împiedică valorificarea potențialului agroalimentar al țării, soluțiile propuse în cadrul Programului ne par eronate. De fapt, documentul pretinde că panaceul pentru amalgamul de probleme este crearea, la nivel naţional, a unui centru agroalimentar şi, la nivel regional (local) – a pieţelor agroalimentare pentru comercializarea cu ridicata şi en detail a produselor agroalimentare. Această soluție suferă de o serie de carențe conceptuale:

  • Nu este clar cum Centrul și piețele agroalimentare vor contribui – așa cum se declară - la promovarea exporturilor acestor produse, deoarece designul conceptul al acestora (în particular, prin intenția MAIA de a amplasa Centrul cât mai aproape de Chișinău, undeva la Ghidighici) este să servească piața internă.
  • Aceasta propunere reprezintă o intervenție publică într-un domeniu în care, după cum arată practica internațională, actorii privați se descurcă mult mai eficient. Dacă guvernul consideră că există un eșec al pieței sau că există careva probleme de coordonare care împiedică apariția infrastructurii de piață, acesta ar trebui să arate în mod clar unde eșuează piața și care este intervenția necesară și pentru ce perioadă. Or, crearea centrului și piețelor agroalimentare este o intervenție permanentă și nu una temporară și este o intervenție comercială directă pe piață și nu o intervenție de coordonare cu un scop clar stabilit.
  • În contextul în care politica în ultimii doi ani a fost de reducere a prezenței directe a statului în economie și de eliberare a resurselor economice pentru manifestarea mai plenară a inițiativei private, nu este clar de ce se propune crearea unei noi SA cu capital de stat și de ce nu se încurajează asumarea acestei inițiative direct de către sectorul privat. Mai mult decât atât, deoarece societatea pe acțiuni urmează a fi creată de MAIA, care este și principala autoritate de politici în domeniu, această decizie riscă să genereze un acut conflict de interese. Totodată, aceasta este contrar și Strategiei de reformă a administrației publice care promovează separarea funcțiilor de politici în raport cu cele de prestare de servicii.
  • Chiar dacă am admite că este necesară o intervenție directă pentru corectarea unor eșecuri de piață, nu este clar de ce este necesară constituirea unui hipermarket agroalimentar și nu facilitarea accesului producătorilor la rețeaua existentă de centre comerciale. Și de ce guvernul dorește că creeze o „piaţă modernă de vânzare cu ridicata” care va intra în competiție directă cu rețeaua existentă de magazine și supermarketuri. În Program, la analiza SWOT în mod expres se recunoaște „concurența comercianților de pe piețele existente” ca fiind un factor de risc. Dacă pe piață există concurență, atunci în mod fundamental nu este clar de ce guvernul intenționează să se angajeze în competiție cu comercianții privați.
  • La partea de beneficii scontate, „prețurile mici pentru consumatori” ar putea să nu fie deloc compatibile cu un alt beneficiu urmărit – „prețuri competitive pentru producători”. „Mediul de afaceri transparent în condiții de competitivitate judicioasă” (sic!) este un alt beneficiu urmărit de Program, dar care nu poate fi realizat prin construcția unui centru comercial, ci doar printr-un cadru regulator adecvat.
  • Programul menționează în mod expres că MAIA trebuie să organizeze şi să poarte negocieri cu potenţialii investitori locali, străini şi organismele internaţionale în vederea atragerii mijloacelor financiare necesare pentru implementarea acestuia. Din câte cunoaștem, interesul investitorilor este foarte mic (inclusiv din cauza „prețurilor mici pentru consumatori”) și nu există nici o garanție că statul va fi capabil să identifice resursele financiare necesare pentru implementarea proiectului. Mai mult decât atât, în analiza SWOT Programul recunoaște „interesul scăzut al investitorilor” ca fiind un risc esențial în adresa proiectului. Chiar dacă eșecurile pieței sunt atât de grave încât este necesară intervenția directă a statului, această intervenție trebuie să aibă loc în cadrul unui Parteneriat Public Privat, care, la costurile pe care le implică, nu poate fi lansat înainte de a clarifica interesul investitorilor privați față de acest proiect.
  • O scăpare esențială constă în faptul că Programul estimează numai investițiile de instalare ale proiectului (630 milioane MDL pentru construcția Centrului și circa 240 milioane MDL construcția piețelor agroalimentare regionale), dar nu ține cont și de costurile anuale de întreținere. Luând în considerație scara proiectului (33 ha suprafața estimată pentru Centru și 1-5 ha în cazul piețelor agroalimentare regionale), costurile de întreținere, după toate probabilitățile, vor fi foarte mari și deoarece nu a fost prezentat un plan investițional clar, acestea riscă să se transforme într-o o povară financiară permanentă asupra bugetului public.
  • Strategia de finanțare a proiectului și recuperare a investiției făcute de stat nu este clară. Se planifică că inițial MAIA va fi deținătorul întregului pachet de acțiuni al societății pe acțiuni, contribuind numai cu terenul pentru construcție, proprietate publică. Dar conform estimărilor prezentate în Program, costul estimativ al terenului este de numai 30 milioane lei (33,03 ha), ceea ce reprezintă mai puțin de 5% din capitalul societății. Se preconizează că vor fi atrase mijloace financiare de la vânzarea acțiunilor emise în scopul atragerii investitorilor autohtoni și străini, dar din câte știm nu a fost identificat interesul investitorilor față de acest proiect. Cât privește creditele și granturile de la instituţiile internaţionale – aceasta este cea mai puțin credibilă resursă: bugetul de stat s-a îndatorat prea mult în ultimii 2 ani și mobilizarea unor resurse adiționale în condiții concesionale este dificilă. Mai ales că, din câte cunoaștem, până în prezent nu a fost elaborat un studiu de fezabilitate și un plan investițional clar.
  • Obiectivele specifice asumate de Program sunt supra-ambițioase și urmărirea acestora poate avea consecințe grave pentru competiția pe piață. Or, acest hipermarket de produse agroalimentare cu capacitatea de 180 mii tone anual (25% din producția națională) nu are cum să ducă la „consolidarea lanțului valoric pentru produsele cu valoare adăugată înaltă”, la „creşterea veniturilor fermierilor prin facilitarea accesului primar la piaţa internă şi cea externă şi reducerea dependenţei de intermediari” și la „consolidarea relațiilor directe dintre producători și consumatori”. Un asemenea centru comercial de fapt va genera distorsiuni grave de piață și va agrava și mai mult, în loc să soluționeze, problema veniturilor mici obținute de fermieri.
  • Programul denigrează în mod injust intermediarii comerciali, chiar dacă aceștia sunt parte intrinsecă a agrobusinessului oriunde în lume. De exemplu, se afirmă că „Centrul agroalimentar va asigura îmbunătăţirea […] capacităţii de rezistenţă a producătorilor mici şi mijlocii faţă de concurenţa neloială a intermediarilor” (fără a ține cont de faptul că însușii Centrul Agroalimentar va fi în esență un intermediar). Dacă Ministerul consideră că o ponderea prea mare din valoarea adăugată rămâne în buzunarele intermediarilor, atunci aceasta problemă ar trebui să reprezinte un subiect de investigații din partea Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței și de acțiune din partea organelor de ocrotire a legii, dar nu un subiect al intervențiilor comerciale din partea MAIA.
  • Mecanismele de monitorizare și raportare prevăzute în Program sunt defectuoase. Programul își asumă indicatori de progres și performanță improprii („creșterea economică a sectorului”, evoluția căruia ar putea să nu aibă nici o legătură cu proiectul), ambigui („funcționarea eficientă a piețelor”) sau care în general nu sunt indicatori de progres și performanță, ci mai degrabă obiective generale de politici („asigurarea calităţii produselor la nivelul cerinţelor de piaţă internaţională”). Activitățile de implementare, evaluare și raportarea sunt lăsate pe seama unui singur actor  - MAIA – ceea ce reprezintă un evident conflict de interese.

Idei similare care au eșuat

Istoria recentă a Moldovei oferă cel puțin două exemple de inițiative similare prin care autoritățile moldovenești intenționau să îmbunătățească infrastructura comercială și care au eșuat lamentabil:

  • Piața agricolă din strada Tiraspol 5, mun. Chișinău (Piața UNO, nu departe de Gara Feroviară). Piața respectivă a fost deschisă cu mult fast în anul 2003 de către conducerea țării. Lansată ca centru pentru desfacerea producției agricole direct de către producători, clădirea de trei etaje a ajuns în prezent să fie ocupată de o bancă, două localuri de alimentare publică și alte câteva companii, specializarea cărora este departe de agricultură.
  • Strategia de susținere a dezvoltării comerțului interior din Republica Moldova pentru anii 2007-2009. Strategia propunea elaborarea unui proiect de program-pilot privind dezvoltarea lanţului de supermarketuri în Republica Moldova. Acest program prevedea construcţia pe întreg teritoriul ţării, în special în zona rurală, a unui lanţ de supermarketuri moderne de tip european pentru comercializarea produselor de importanţă socială. Nici un supermarket până la urmă nu a mai ajuns să fie construit în cadrul acestei strategii.

Concluzii

În forma propusă, costurile de oportunitate ale Programului de dezvoltare a infrastructurii de piață pentru produsele agroalimentare sunt foarte mari. Cu 630 milioane MDL planificate pentru construcția Centrului Agroalimentar și 260 milioane MDL pentru piețele agricole regionale se pot rezolva multe alte priorități mai urgente în sectorul agricol: finalizarea sistemului de trasabilitate animalieră, dotarea cu echipament și reactive a laboratoarelor pentru testarea conformității produselor agroalimentare, subvenționarea mai generoasă a investițiilor în sectorul agricol, dezvoltarea sistemelor de plată mobile etc. Programul este inconsistent din punct de vedere a politicilor economice asumate de Guvern și este expus și unor riscuri de conflict de interese, de impact negativ asupra piețelor și de corupție. Din cauza deficiențelor conceptuale, Programul riscă să repete soarta altor inițiative similare care nu au adus efectul scontat.

Acest material este realizat de Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei și Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene, Guvernului Suediei, Sida sau Ministerului Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA.
 
Tipărește

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: