În contextul inițiativei Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR) de modificare a mai multor acte normative, instituția propune schimbarea „modului de administrare a drumurilor”. Una dintre modificări vizează reorganizarea Î.S. ASD în societate pe acțiuni și fuziunea acesteia cu cele 10 societăți de întreținere a drumurilor (S.A. Drumuri) cu capital majoritar de stat. Această analiză evaluează coerența propunerii cu politica promovată de stat în domeniul întreținerii drumurilor publice, conformitatea acesteia cu obiectivele stabilite în acordurile internaționale de finanțare a reabilitării drumurilor din Moldova, evaluează eventualele riscuri de distorsionare a pieței serviciilor de întreținere și reabilitare a drumurilor, precum și potențialele riscuri de corupție care pot surveni din exercitarea de către S.A. Administrația Națională a Drumurilor, a rolului de beneficiar și a celui de executor al lucrărilor de întreținere, reabilitare și construcție a drumurilor publice naționale.

Tranziția la economia de piață a însemnat pentru Republica Moldova și degradarea continuă a calității infrastructurii rutiere. În contextul unei subfinanțări cronice, calitatea drumurilor din Republica Moldova a ajuns să fie percepută a fi cea mai rea în Europa (40). Chiar și cu suportul partenerilor externi, Republica Moldova încă nu a reușit să atingă performanța de acum 30 de ani, când 70% din drumurile publice naționale erau în stare foarte bună, bună, și mediocră (1992)  comparativ cu 53.2% în 2020 . 

După mai bine de 3 decenii de independență, Republica Moldova rămâne în topul țărilor cu cele mai proaste drumuri din lume. În conformitate cu datele „Raportului de Competitivitate Globală” în care infrastructura rutieră este evaluată pe o scală de 7 puncte, unde 1 este o calitate proastă a drumurilor, iar 7 este echivalentul unei calități excelente, timp de 7 ani (din 2012 până în 2019), Republica Moldova a avansat de la valoarea de 1.52, la 2.6 , ajungând pe locul 127 din lume, din totalul de 141 de țări . Și metodologia FMI (Moszoro și Soto 2022) privind aprecierea calității drumurilor prin prisma scorului mediu de viteză (mean speed score) nu vine cu rezultate mai bune pentru Republica Moldova, aceasta plasându-se pe locul 97 din 162 de țări, între Liberia și Belize . 

În conformitatea cu prevederile Strategiei de Dezvoltare Națională „Moldova Europeană 2030” (SND), timp de 3 ani drumurile publice autohtone ar trebui să devină de o calitate comparabilă cu cele italiene, cu toate acestea, subfinanțarea cronică a fondului rutier rămâne a fi principalul impediment în realizarea acestui angajament asumat. Unul dintre obiectivele Strategiei Naționale de Dezvoltare „Moldova Europeană 2030” (SND), este și sporirea mobilității (obiectivul 2.1). Pentru realizarea acestui obiectiv SND prevede că deja în 2025 ponderea drumurilor în stare rea și foarte rea nu va depăși 25%, iar în Raportul Competitivității Globale, la indicatorul de calitate a drumurilor, Republica Moldova va înregistra scorul de 4.5 , ceea ce ar însemna o calitate a drumurilor moldovenești echivalentă celor din Irlanda, Italia, sau Belgia. Pentru realizarea acestei ținte ambițioase, reabilitarea drumurilor din mijloace externe este insuficientă. Stocul de drumuri reabilitate din mijloace externe crește mai greu decât degradează infrastructura existentă fără o întreținere curentă și periodică suficientă. În consecință, Cu toate că asigurarea unei finanțări adecvate a întreținerii drumurilor din fondul rutier este o condiție sie-qua-non, subfinanțarea întreținerii devine cronică și se perpetuează și în 2023. Astfel, pentru anul acesta, din fondul rutier urmează a fi alocate 1,485 milioane lei pentru drumurile publice naționale, dintre care, doar 829 milioane vor fi cheltuite pentru lucrări de întreținere . Cu o finanțare ce reprezintă doar 1/3 din minimul necesar , drumurile europene rămân a fi un deziderat consemnat doar pe hârtie, iar serviciile publice, cele sociale sau accesul la piață rămân, în continuare, plafonate de calitatea austeră a infrastructurii de transport.

Pentru țări ca Republica Moldova, fără ieșire la mare și cu o infrastructură feroviară și intermodală subdezvoltată, infrastructura rutieră este esențială pentru asigurarea unei dezvoltări incluzive. O infrastructură rutieră bună și suficient de densă, asigură accesul cetățenilor la servicii publice, contribuie la creșterea productivității forței de muncă și a gradului de ocupare, în mod special în zonele rurale, reduce costurile de transport și creste accesul la piață, contribuind direct la reducerea sărăciei. 

Îmbunătățirea infrastructurii rutiere este esențială pentru atenuarea impactului numeroaselor reforme care deși au avut drept scop creșterea calității serviciilor publice, sub aspect geografic, le-au îndepărtat de cetățeni. În intenția de a crește calitatea serviciilor publice, și pentru a optimiza costurile bugetare, dea lungul anilor, a fost promovată o serie de reforme care a crescut distanța dintre cetățean și locul de prestare a serviciului public sau a celui social. Printre aceste reforme pot fi menționate: reformele teritorial-administrative (1998, 2002) , dar și noua intenție de reformă a administrației publice aprobată prin Strategie de reformă a administrației publice 2023-2030 ; reforma în domeniul sănătății publice care nici la zi nu poate opri fenomenul reducerii gradului de acoperire a cetățenilor cu medici, de familie (în 2019 erau 4.8 medici de familie la 10 000 populație cu o tendință în continuă scădere a numărului de medici de familie) ; reforma educației cu efectul colateral de închidere a școlilor din sate în favoarea liceelor regionale  etc. Pentru a crește accesul la piețe, pentru atenuarea creșterii timpului de acces de către cetățeni a serviciilor sociale și a celor publice, pentru diminuarea numeroaselor om/ore pierdute în trafic, diminuarea emisiilor de carbon și în ultimă instanță, a costurilor pentru cetățeni și economie, statul, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare, s-a antrenat într-un proces de reabilitare a infrastructurii rutiere. Acest proces s-a dovedit a fi unul extrem de birocratizat, anevoios, de durată și foarte costisitor (atât pentru buget cât și pentru utilizatorii drumurilor care circulă ani buni pe o infrastructură rutieră, aflată fie în stare lamentabilă, fie în șantier interminabil). 

Politizarea întreținerii infrastructurii rutiere duce la scurtarea ciclului de viață a investiției crescând costurile de reabilitare și costurile suportate de economie. Infrastructura drumurilor a fost de-a lungul timpului un indicator „proxy” al calității unei guvernări. Cel puțin în mintea cetățenilor s-a fundamentat clar o astfel de percepție. Această corelare are și suport științific, calitatea drumurilor și densitatea rețelei fiind în strânsă legătură cu performanța economică a unei țări. Atunci când este vorba despre realizări, cele mai vizibile, și din acest motiv și cele mai cu impact politic, sunt investițiile în infrastructură, de aici și politizarea excesivă a acestui domeniu. Dezavantajul politizării întreținerii drumurilor ține nu doar de discreția excesivă a politicienilor la stabilirea priorităților sau alocarea mijloacelor financiare, dar și de deplasarea accentului pe lucrări capitale în detrimentul lucrărilor de întreținere. Subfinanțarea lucrărilor de întreținere duce la scurtarea dramatică a termenului de exploatare a obiectivului de infrastructură, crescând considerabil costurile unor eventuale intervenții ulterioare, costurile pentru utilizatori și pentru economie. Conform estimărilor efectuate în cadrul Strategiei infrastructurii transportului terestru, pierderile suportate de economia națională, cauzate de întreținerea insuficientă a drumurilor erau de 4 ori mai mari decât suma „economisită” la (ne)întreținerea drumurilor . Conștientizând legătura dintre politizarea excesivă a întreținerii drumurilor și calitatea proastă a acestora, Guvernul a inițiat reforma în sectorul întreținerii drumurilor și reforma fondului rutier. Din documentele sectoriale de planificare strategică desprindem că reforma sectorului de întreținere a drumului se bazează pe crearea condițiilor pentru dezvoltarea ofertei private de servicii de întreținere și reabilitare a drumurilor, iar reforma fondului rutier vizează consolidarea acumulărilor și transparentizarea repartizării mijloacelor acestuia. Deși de-a lungul timpului statul nu și-a revizuit viziunea cu referire la administrare acestui sector, ministerul de profil a înregistrat o propunere legislativă care schimbă, printre altele, și modul de administrare a drumurilor publice gestionate. 

Acceasează mai multe informații din comentariul integral:

Descarcă comentariul

 Acest comentariu a fost realizat cu suportul organizației NED.