„Deși modelul cipriot oferă niște soluții politice pentru țările candidate noi cu probleme teritoriale nesoluționate, acesta constituie doar un “semi-precedent” care necesită abordări individuale pentru Ucraina, Moldova și Georgia. Nici veto-ul elen și nici factorul turcesc nu este prezent în cazul țărilor “Trio-ului Asociat” pentru a replica aderarea Ciprului la UE. Din contra, acestea se confruntă cu un actor geopolitic violent și imprevizibil – Rusia...”

Pe fundalul unei resetări radicale a contextului geopolitic regional, aderarea la Uniunea Europeană (UE) constituie o necesitate, nu doar oportunitate istorică, pentru Ucraina, Moldova și Georgia în eforturile lor de consolidare a propriilor statalități. Mai mult ca atât, îmbrățișarea vectorului european ar face posibilă o viitoare decuplare de sfera de influență rusă, cu condiția că reformele inițiate generează ordine și prosperitate, iar depopularea este stopată.

Într-o proporție deloc mai nesemnificativă contează soarta „conflictelor înghețate” și dacă pericolul militar rusesc va putea fi folosit de către viitoarele elite europene pentru a bloca avansarea celor trei țări spre eventuala etapă de aderare.

Actuala conducere europeană admite că o situație similară acceptării Ciprului divizat în calitate de stat membru al UE poate fi repetată. Șeful diplomației UE Josep Borrell s-a referit la precedentul cipriot în contextul conflictului transnistrean din Moldova. Același argument este valabil pentru Georgia, dar și pentru Ucraina, care în luna iunie a lansat contraofensiva militară pentru a-și elibera toate teritoriile de sub ocupația rusă, inclusiv Crimeea. Totuși, specificul modelului cipriot necesită o analiză mai nuanțată pentru a determina plauzibilitatea folosirii lui în calitate de precedent pentru țările “Trio-ului Asociat”. Mai multe detalii disponibile în articolul integral:

Accesează articolul integral (ro)

Sursa articol: lPN, https://www.ipn.md/ro/precedentul-ciprului-conflictele-inghetate-post-sovietice-si-agenda-europeana-7978_1097978.html k