Teoria Schimbării pentru Reziliența Demografică reprezintă o analiză a contextului demografic din Republica Moldova și setează prioritățile de politici pentru transformarea schimbărilor demografice într-o oportunitate de dezvoltare. Aceasta se bazează pe 3 piloni: adaptare, atenuare și ajustare. Teoria Schimbării pentru Reziliența Demografică este elaborată de către Fondul ONU pentru Populație (UNFPA), în baza parteneriatului cu Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” și Centrul de Cercetări Demografice, la solicitarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Republica Moldova trece prin schimbări demografice profunde, caracterizate prin descreșterea continuă a numărului populației și îmbătrânirea acesteia, migrația (în special a tinerilor), fertilitate joasă și speranța de viață mică.

Republica Moldova parcurge o continuă tranziție demografică, care implică două procese complexe: reducerea numărului populației și îmbătrânirea. Astfel, populația cu reședință obișnuită scade alert, din cauza combinației dintre nivel înalt al sporului natural negativ (raportul dintre numărul de nașteri și decese) și a celui de migrație externă. În același timp, pe lângă reducerea numărului populației, și structura acesteia a acumulat o inerție negativă din cauza scăderii fertilității și creșterii îmbătrânirii demografice, având un impact puternic asupra dinamicii și structurii populației, care urmează să se accentueze și în anii următori. Prognozele demografice demonstrează acest lucru. În deceniile viitoare declinul demografic va continua cu ritmuri rapide, iar scăderea anuală, conform scenariului pesimist, se va majora de la 1,6% până la 2,3%, numărul populației micșorându-se până la 1754,6 mii (cu 34,5%) către anul 2040. Doar în condițiile de reducere substanțială a migrației, îmbunătățirii indicatorilor sănătății populației și creșterii fertilității, dimensiunile schimbărilor demografice pot fi reduse, fapt confirmat de cele două scenarii. Conform scenariului de bază, numărul populației se va micșora până la 1924,9 mii (28,2%), iar conform scenariului optimist – până la 2094,5 mii (cu 21,5%) până în 2040. Pe lângă scăderea numărului populației, urmează să continue tendința de îmbătrânire demografică. Persistența nivelului înalt al migrației populației tinere de vârstă reproductivă va conduce la creșterea ritmului de îmbătrânire demografică, mai exact a proporției vârstnicilor în ansamblul populației. În anul 2040, piramida pe vârste și sexe va obține un profil neproporțional, generațiile în vârstă de 50 de ani și peste vor constitui circa jumătate din totalul populației. Ca rezultat, vârsta mediană va crește de la 37,3 ani până la 47,3 ani. Declinul populației va determina și scăderea numărului celor mai activi pe piața forței de muncă – contingentul în vârstă de 20-64 de ani. Astfel, dacă în anul 2019 efectivul acestora se estimează la cca 1659,8 mii, atunci în anul 2040 se prognozează o reducere până la 1018,6 mii. Ca proporție în totalul populației acest contingent nu va diminua semnificativ − de la 62% până la 58,1%, însă raportul dintre forța de muncă tânără și adultă se va majora în favoarea ultimilor.

Principalele cauze ale schimbărilor demografice: sporul migrațional negativ și fertilitatea în declin

Îmbătrânirea și declinul populației sunt inevitabile, indiferent de scenariul migrației sau fertilității. În deceniile viitoare îmbătrânirea demografică va lua amploare, fiind alimentată de întoarcerea migranților moldoveni de peste hotare, conform tendinței stabilite în ultimii ani. Astfel, până la 50 de ani migrația netă este negativă, determinând descreșterea populației de vârste tinere, iar după 50 de ani − pozitivă, respectiv contribuind la creșterea efectivului populației adulte și vârstnice. Aceste tendințe au un impact asupra sistemului economic și a finanțelor publice. Conform prognozelor, ponderea populației 4 în vârstă de 60 și peste se va majora de la 21,3% până la 32,3%. Este de așteptat și o creștere considerabilă în totalul populației a persoanelor în vârstă de 70 de ani și peste. Acest contingent se va mări de două ori mai mult: de la 8% până la 17,2%. În același timp, se atestă o înclinație puternică spre emigrare în rândul populației tinere. Astfel, conform Studiului Generații și Gen, vârsta medie a persoanelor care intenționează cu siguranță să emigreze este de 31,7 ani, iar cea a persoanelor care nu intenționează să emigreze este de 48,5 ani. Respectiv, această trăsătură a procesului migrațional, va continua să aibă efectul dublu asupra profilului demografic din Moldova – reducerea numărului populației rezidente și îmbătrânirea acesteia (inclusiv prin faptul că nașterile se vor produce în afara țării). O altă dificultate care alimentează schimbările demografice ține de scăderea continuă a numărului anual de nașteri din cauza scăderii numărului populației, precum și migrației populației tinere de vârstă reproductivă, ceea ce diminuează potențialul de reproducere al țării. În același timp, indicatorul sintetic al mortalității – speranța de viață la naștere – înregistrează o creștere foarte lentă, determinând un decalaj considerabil dintre Republica Moldova și țările din UE. Pentru femei speranța de viață la naștere în anul 2020 a constituit 73,9 ani, iar pentru bărbați - 65,9 ani, pe când media UE constituie pentru femei 84,0 ani, iar pentru bărbați - 78,5 ani.

Politicile publice sunt necesare pentru a face față acestor schimbări demografice profunde

Un răspuns adecvat de politici implică costuri și bariere substanțiale pentru Republica Moldova. Fără intervenții de politici ambițioase, acestea urmează să se acutizeze într-un timp relativ scurt. Impactul negativ se manifestă prin declinul constant al forței de muncă, îmbătrânirea forței de muncă și descreșterea productivității muncii, cât și creșterea semnificativă a cheltuielilor fiscale legate de îmbătrânirea populației. Spre exemplu, pentru perioada 2020-2050, FMI estimează că impactul mediu anual asupra PIB în urma presiunilor demografice (care rezultă în special din reducerea forței de muncă și a reducerii productivității muncii în cazul în care tendințele demografice continuă) este de -1.8 puncte procentuale1 . Cheltuielile publice legate de acutizarea situației demografice sunt estimate să crească în medie cu 10% din PIB până în 2050. În acest sens, este evidentă necesitatea unei noi paradigme a politicilor demografice pentru Republica Moldova. La bază acesteia trebuie să se regăsească trei abordări:

• politici de atenuare, menite să mitigheze tendințele demografice, care țintesc creșterea speranței de viață, reducerea decalajului de gen în speranța de viață, atingerea numărului dorit de copii și încurajarea revenirii și integrării sociale și economice a miganților;
• politici de adaptare, menite să gestioneze efectele schimbărilor demografice precum îmbătrânirea populației, reducerea forței de muncă, creșterea presiunilor fiscale, etc.; 
• politici de ajustare, menite să îmbunătățească modul de gestionare și analiză a statisticilor demografice, utilizarea acestora în procesele de elaborare a politicilor sectoriale, a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu și a investițiilor semnificative în infrastructură și servicii.

Descărcați studiul integral

Acest document a fost elaborat cu suportul Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și al Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS) și nu prezintă în mod necesar punctul de vedere al UNFPA, MMPS sau oricare dintre organizațiile afiliate.