Anul 2023 a marcat o etapă istorică nouă pentru procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, odată cu recomandarea Comisiei Europene privind începerea negocierile de aderare. Această decizie vine ca o continuare logică după obținerea de către Republica Moldova, în iunie 2022, a statutului de țară-candidată pentru aderarea la UE. În același timp, Moldova începe procesul complex de negocieri cu UE și de aliniere la Aquis-ul comunitar pe fundalul unei administrații publice slabe, al unei economii vulnerabile, al unui buget deficitar și al unui suport popular insuficient pentru vectorul european. Analiza retrospectivă a dinamicii relațiilor politice și economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană denotă faptul că aceasta, de facto, a fost mai mereu impulsionată de constrângeri/șocuri externe (ex.: înrăutățirea relațiilor diplomatice cu Federația Rusă, embargourile comerciale aplicate de Moscova față de Chișinău, iar, mai nou, și războiul din Ucraina) și într-o măsură mai mică de calitatea reformelor sau de creșterea competitivității economiei naționale. Acest proces integraționist european de conjunctură, determinat mai curând de factori geopolitici, decât de îmbunătățiri structurale interne, nu poate dura la nesfârșit (la fel cum nu putem miza la nesfârșit pe finanțarea deficitului bugetar din contul suportului partenerilor de dezvoltare). Prin urmare, Moldova se află într-un punct istoric de cotitură, când are șansa veritabilă (și ultima, probabil) de a valorifica pe deplin creditul de încredere oferit de Uniunea Europeană. Prioritatea zero în acest sens este fortificarea autorităților publice prin stabilirea unor salarii mai mari, cuplate la mecanisme de bună guvernanță (transparență, indicatori de performanță, flexibilitate instituțională, responsabilizare etc.), în paralel cu îmbunătățirea substanțială a mecanismelor prin care statul implică la modul practic societatea civilă în procesul decizional. Fără îmbunătățiri reale în aceste două domenii critice, procesul de integrare europeană a țării va rămâne de conjunctură, fiind mai curând unul lent și cu numeroase oportunități ratate. 

Economia Republicii Moldova continuă să fie afectată de o serie de probleme sistemice care nu permit o convergență mai accelerată în raport cu țările din regiune. Deși decalajul de dezvoltare economică dintre Republica Moldova și țările Europei Centrale și de Est se îngustează gradual, ritmul este destul de lent. PIB-ul pe cap de locuitor (exprimat ca PPC) a crescut de la 30% din media țărilor ECE în anul 2010 la 36% în 2022. În același timp, productivitatea muncii este, de facto, de două ori mai mică decât media țărilor zonei central și est-europene, ceea ce indică gradul redus de complexitate tehnologică a firmelor și predominanța sectoarelor axate pe producerea bunurilor și serviciilor cu valoare adăugată redusă.

După recesiunea economică din 2022, economia urmează să revină pe pantă de creștere, însă cu ritmuri prea lente. De fapt, anul 2023 va fi primul, din ultimele două decenii, când creșterea nu va fi suficientă pentru a compensa pierderile din recesiunea anului precedent. Pentru anul 2023, prognozăm o creștere a Produsului Intern Brut de doar circa 3,3%, acesta fiind propulsat de creșterea compensatorie în agricultură de circa 30%, pe fundalul unui an agricol relativ favorabil. Fără contribuția agriculturii, economia aproape că ar fi stagnat. Industria și comerțul intern urmează să stagneze din cauza unei cereri interne și externe slabe, iar construcțiile urmează chiar să rămână pe minus din cauza nivelului înalt de incertitudine și a scăderii activității investiționale. Cererea internă slabă va reduce din importuri, fapt ce va susține balanța de plăți și moneda națională, dar va afecta negativ bugetul, care depinde în mare parte de încasările din importuri. Per ansamblu, economia va crește totuși. 

În 2024, economia va crește cu doar 2,6%, fiind sub potențialul său, din cauza cererii interne și externe slabe și a incertitudinii mari. Încetinirea creșterii economice va fi determinată de disiparea efectelor redresării în agricultură, în timp ce alte surse de creștere vor rămâne destul de limitate. Astfel, din cauza inflației încă ridicate în UE și, în consecință, a condițiilor monetare și financiare restrictive, împreună cu războiul prelungit din Ucraina și alte surse de destabilizare a securității din lume (de exemplu, criza din Orientul Mijlociu), cererea, atât externă, cât și internă, va rămâne scăzută, în timp ce incertitudinea sporită va submina investițiile.

Una dintre sursele potențiale de creștere economică ține de excesul de lichidități din sistemul bancar, însă Republica Moldova continuă să fie mult sub media țărilor din regiune la capitolul creditarea sectorului economiei. Capitalizarea insuficientă a firmelor, cuplată de accesul limitat la credite bancare, se transpun în subdezvoltare tehnologică a firmelor, care apelează la creditul bancar preponderent pentru a-și finanța activitățile curente și nu pentru finanțarea proiectelor investiționale. În acest sens, sunt necesare măsuri eficiente de creștere a intermedierii financiare, care sa răspundă obstacolelor în calea accesului la finanțare, care sunt în egală măsură de natură ciclică și de natură structurală. 

Un alt domeniu cu un mare potențial neexplorat ține de piața muncii, unde se înregistrează una dintre cele mai mari rate de inactivitate economică, în paralel cu creșterea deficitului de forță de muncă. Problema lipsei forței de muncă este semnalată din ce în ce mai des de către angajatori. Deficitul forței de muncă este determinat inclusiv de o rată de ocupare foarte scăzută, circa 42% (în 2022), mult mai inferioară mediei țărilor din regiune (circa 60%). În același timp, conform calculelor Expert-Grup, în următorii ani se estimează că decalajul dintre cererea și oferta forței de muncă se va adânci și mai mult și va ajunge la circa 25%. Problemele legate de insuficiența forței de muncă și de sub-ocupare sunt multidimensionale și necesită o abordare integrată, care să nu se limiteze doar la aspecte ce țin de remunerare, dar care să integreze alte aspecte importante, care abordează reconcilierea vieții profesionale cu cea personală, disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor, integrarea mai amplă pe piața muncii a grupurilor de persoane care, de cele mai dese ori, sunt excluse din spațiul economic (persoanele cu dizabilități, persoanele în etate etc.). Mai mult ca atât, accentul trebuie pus și pe dezvoltarea capitalului uman și asigurarea condițiilor de formare continuă a forței de muncă, pentru ca aceasta să fie capabilă să susțină transformarea tehnologică și digitală a economiei.

Cadrul prea complex de documente strategice, coordonarea interinstituțională redusă în procesul de planificare strategică, dar și lipsa unei anvelope financiare robuste au subminat realizarea multor obiective de dezvoltare. Această problemă reclama necesitatea unei mai bune coordonări între documentele de politici, dar și asigurarea finanțării corespunzătoare. La sfârșitul anului 2022 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Națională ,,Moldova Europeană 2030”, care stabilește prioritățile pentru o redresare economică robustă, durabilă și incluzivă a țării. Succesul implementării Strategiei va depinde însă de coerența acesteia cu restul documentelor de politici și de identificarea resurselor pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare în contextul dat. În condițiile unor resurse bugetare proprii limitate, atragerea asistenței externe va fi indispensabilă. O fereastră mare de oportunitate o reprezintă statutul de țară-candidată pentru aderarea la UE, care favorizează deschiderea mai multor fonduri pentru Moldova. Pentru a valorifica aceste resurse, Republica Moldova trebuie să demonstreze că are instituții puternice și bine capacitate, precum și proiecte viabile către care să fie canalizate fondurile date. 

Pe fundalul crizelor multiple suprapuse, firmele sunt încă în stare de așteptare, cu un optimism moderat, iar investițiile efectuate vizează mai mult tehnologizare și mijloace de transport și mai puțin noi spații de producere. După ce au trecut printr-o creștere substanțială a costurilor energetice, logistice sau de finanțare, dar și confruntându-se cu nevoia de reconfigurare a lanțurilor de aprovizionare sau de vânzări, firmele moldovenești încă nu sunt pe deplin convinse privind instaurarea unui climat stabil și prielnic pentru dezvoltare. Datele Barometrului de afaceri - un exercițiu sociologic realizat în decembrie 2022 și mai 2023 pe un eșantion de peste 400 de întreprinderi - indică totuși asupra unei îmbunătățiri de percepții. Astfel, în dinamică, indicele general al Barometrului de afaceri s-a îmbunătățit - de la -33,4% în decembrie 2022 la -19,2% în mai 2023, însă ponderea firmelor cu așteptări pesimiste rămâne mai mare decât cea a companiilor care se așteaptă la evoluții pozitive. Evoluția negativă a investițiilor în clădiri de locuit, spații de producere și infrastructură este atenuată de majorarea investițiilor în tehnologii și mijloace de transport. Rezultatele pentru prima jumătate a anului 2023 relevă o scădere de 4,9% f-a-p. Pe tipuri de imobilizări, cel mai mult au scăzut investițiile în sectorul rezidențial (-31,1% f-a-p), dar și investițiile în construcții inginerești (-11,5%) și clădiri nerezidențiale (-10,8%). Totodată, se atestă un spor pozitiv pentru investițiile în mijloace de transport (+19,0%), cât și în mașini și utilaje (+3,8%).

Statul de drept slab continuă să submineze perspectivele unei dezvoltări economice mai semnificative și mai dinamice pe termen lung. Ratingurile internaționale relevă îmbunătățiri în perceperea nivelului de corupție și a cadrului pentru inovații, dar și o înrăutățire a nivelului de libertate economică. Republica Moldova figurează printre performerii ultimei ediții a Indicelui de Percepere a Corupției, realizat de Transparency International, cu o creștere de șapte puncte a indicelui în perioada 2019-2022 și un salt în clasament de la locul 120 la locul 91 în anul 2022. De asemenea, ediția pentru anul 2022 a Indicelui Global pentru Inovații plasează Republica Moldova pe locul 56 din 132 de economii analizate, cu o îmbunătățire de opt poziții în clasament. Drept principalele puncte-forte ale Republicii Moldova pentru asigurarea unui cadru adecvat pentru inovații, raportul arată cuantumul cheltuielilor publice pentru educație raportat la PIB, exporturile de servicii TIC, valoarea mărcilor comerciale după origine sau crearea de aplicații mobile. Totodată, partea de vulnerabilități se remarcă prin nivelul precar de dezvoltare a clusterelor, politicile pentru derularea afacerilor, performanța logistică sau nivelul de colaborare pentru R&D dintre universități și sectorul privat. La fel, în ediția din anul 2023 a Indicelui Libertății Economice, realizat de Heritage Foundation, scorul Republicii Moldova este de 58,5, în scădere cu 2,5 puncte comparativ cu ediția de anul trecut, țara ieșind astfel din categoria „Moderat liberă” și trecând la statutul de „Mai mult neliberă”. O asemenea scădere poate fi explicată prin starea de urgență instituită în țară de la începutul agresiunii ruse în Ucraina, ceea ce amplifică riscurile de expropriere sau calitatea aplicării contractelor, a drepturilor de proprietate și a legii în general.

Sectorul bancar rămâne rezilient și sigur, dar e încă departe de a asigura pe deplin funcția sa primordială, de intermediere financiară. Conform situației de la 31 august 2023, rata fondurilor proprii pe sectorul bancar a înregistrat valoarea de 31,6%, în creștere cu 2,1 p.p. de la începutul anului curent, fiind totodată cu mult peste limita minimă de 10%, prevăzută în legislație. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) depășește 240%, în condițiile în care valoarea minimă a indicatorului este fixată la 100%. În pofida numeroaselor crize, calitatea portofoliului de credite pe sectorul bancar s-a deteriorat nesemnificativ. Astfel, în anul 2022, cota creditelor neperformante s-a majorat cu 0,3 p.p., până la 6,44%, iar de la începutul anului - cu alte 0,29 p.p., până la valoarea de 6,73%, consemnată în august 2023. Totodată, se atestă o răcire a intermedierii financiare, astfel încât raportul Credite/Depozite a scăzut de la 0,65 în 2022 la 0,59 în august 2023. Nivelul de intermediere rămâne sub potențial inclusiv față de nivelul istoric de 0,81, consemnat în anul 2013, deși parametrii spre care trebuie să se țintească astăzi sunt și mai mari. Situația în cauză poate fi explicată prin factori ce vizează atât oferta, cât și cererea, și anume: i) băncile continuă să opteze pentru alternative mai puțin riscante de a genera venituri, respectiv presiunea în acordarea de credite și expunerea la risc este mai redusă; ii) comparativ cu băncile din statele din regiune, care reușesc să atragă și alt capital pentru finanțarea economiei, cum ar fi emiterea de obligațiuni, sectorul bancar autohton este dependent aproape exclusiv de plasamentele atrase (care sunt preponderent pe termen scurt), având în vedere faptul că Republica Moldova nu dispune la moment de o referință economică externă; iii) cultura antreprenorială redusă face ca multe afaceri să nu fie „bancabile”/eligibile pentru accesarea de finanțări, iar altele - să nu conștientizeze oportunitatea scalării afacerilor prin acces la capital atras.

Puterea de cumpărare a populației a fost erodată substanțial de o inflație accelerată, determinând reducerea consumului final al gospodăriilor casnice, iar nivelul înalt al prețurilor va continua să fie o provocare pentru multe familii. Cu toate că salariul mediu brut real și pensia medie reală s-au majorat în T2:2023, ritmul lor de creștere a fost destul de lent (1% și, respectiv, 4% față de T2:2022), iar creșterea economică prognozată pentru întregul an 2023 și anul 2024 (în jur de 3-4% anual) va fi insuficientă pentru a ne putea aștepta la o majorare semnificativă a veniturilor populației. La aceasta se adaugă tendința de diminuare a remiterilor - atât nominale, cât și reale - primite de gospodăriile din Moldova. Coborârea așteptată a ratei inflației de la media de 13% în anul 2023 până la 5% în anul 2024 va însemna reducerea vitezei cu care cresc prețurile de consum, însă nu și reducerea nivelului prețurilor, care vor depăși în continuare posibilitățile financiare ale multor gospodării. De aceea, pentru menținerea rezilienței sociale, este important ca statul să continue programele de protecție socială, îmbunătățind totodată țintirea lor spre păturile mai vulnerabile.

Deținerea unui loc de muncă nu reprezintă o asigurare contra sărăciei, în Moldova fiind destul de răspândit fenomenul „săracilor care muncesc”. Salariile care nu scot oamenii din sărăcie sunt unul dintre factorii determinanți ai ratei înalte de inactivitate în Republica Moldova. În T2:2023, rata de inactivitate a populației în vârstă de 20-64 de ani a fost în descreștere, dar a rămas în continuare înaltă - 41,2%, ceea ce este de două ori mai mult decât în UE. Conform prognozei pieței muncii în Republica Moldova, elaborate de Expert-Grup, pe termen mediu (2024-2026) oferta de muncă va crește, fiind favorizată de majorarea salariilor reale. Totodată, pe fundalul reluării creșterii economice, cererea de forță de muncă va crește mai repede decât oferta, ceea ce va determina accentuarea deficitului forței de muncă. Pentru a soluționa problemele de pe partea ofertei de forță de muncă, este recomandabil de mizat, înainte de toate, pe atragerea în câmpul muncii a populației economic inactive, deja prezente în Moldova. Atunci când rezervele interne de forță de muncă vor fi epuizate, o eventuală soluționare a problemei deficitului în termeni migraționali (liberalizarea angajării forței de muncă străine) va putea fi analizată atent, inclusiv sub aspectul politicilor menite să integreze cultural și social populația venită din afara țării. 

Descarcă publicația (ro)   Download the publication (en)

Această publicație a fost realizată de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în parteneriat cu Fundația „Friedrich Ebert” (FES). Opiniile exprimate în studiul de față nu reprezintă în mod neapărat opinia FES. „Expert-Grup” nu își asumă luări de atitudine colective. Comercializarea publicațiilor FES nu este permisă decât cu aprobarea în scris a Fundației „Friedrich Ebert”.